VURRIA

Aurelio Fierro

Dint'a na casarella fredda e scura,

Addó' na vota 'n ce traseva 'o sole,

Mo stóngo io sulo e tengo na paura

Ch'a poco a poco mme cunzuma 'o core.

Paura ca mme struje 'sta malatia

Senza vedé cchiù Napule,

Senza vedé cchiù a te.


Vurría turná addu te,

Pe' n'ora sola,

Napule mia,

Pe' te sentí 'e cantá

Cu mille manduline.


Vurría turná addu te

Comm'a na vota,

Ammore mio,

Pe' te puté vasá,

Pe' mme sentí abbracciá.


'Sta freva

Ca nun mme lassa maje!

'Sta freva

Nun mme fa cchiù campá.


Vurría turná addu te

Pe' n'ora sola,

Napule mia,

Vurría...vurría...vurría,

Ma stóngo 'ncróce!


'Sta freva

Ca nun mme lassa maje!

'sta freva

Nun mme fa cchiù campá.


Vurría turná addu te

Pe' n'ora sola,

Napule mia,

Vurría...vurría...vurría,

Napule mia.

EM ITALIANO


Dentro una casetta fredda e scura,

Dove una volta entrava il sole,

Adesso sono da solo ed ho una paura

Che a poco a poco mi consuma il cuore.

Paura che mi uccida questa malattia

Senza vedere più Napoli,

Senza vedere più te.


Vorrei tornare da te,

Per un'ora sola,

Napoli mia,

Per sentirti cantare

Con mille mandolini.


Vorrei tornare da te

Come una volta,

Amore mio,

Per poterti baciare,

Per sentirmi abbracciare.


Questa febbre

Che non mi lascia mai!

Questa febbre

Non mi fa più vivere.


Vorrei tornare da te

Per un'ora sola,

Napoli mia,

Vorrei...vorrei...vorrei,

Ma sono in croce!


Questa febbre

Che non mi lascia mai!

Questa febbre

Non mi fa più vivere.


Vorrei tornare da te

Per un'ora sola,

Napoli mia,

Vorrei...vorrei...vorrei,

Napoli mia


(Pugliese - Rendine 1958)